The End
am frant cea mai curata inima din lume....and for this Mihachu deserves to die.
despre stare
cred ca defapt n-am crescut destul cat sa fac fata situatiei in care ma aflu. Mihachu e un copil care s-a imbracat cu pantofi cu toc, margele si aere de femeie..si se tot invarte imbracata asa printre oameni, joaca scenete ca femeie cand ea defapt e un copil cu multe inca de invatat. ..da parca nici sa ma joc cu papusile nu-mi mai vine.
stare
10 lucruri pe care le-am invatat.
Taskul cerea lucruri invatate in ultimele luni, dar pentru ca e the end of 2007 mai frumos e sa rememorez ce am invatat anul acesta. Complicat, am memoria slaba. Sunt multe, majoritatea frumoase, experientele negative le ascund mereu la fundul sacului si nu prea-mi dau silinta sa invat din ele….
Bullshit!
Din 2007 n-am invatat nimic. Am trecut ca gasca prin apa prin toate experientele anului. M-am schimbat prea putin pentru a nu mai repeta aceleasi greseli.
A fost un an de evolutie, am creat asteptari si incep 2008 cu o mare teama.
Exposing fears.
Lista de taskuri mi-e plina, ma apasa…nu stiu cui sa cer ajutor, si daca cer, mi se clarifica vag lucrurile dar nu-mi rezolva nimeni taskurile. Asfel ajung in acelasi punct. Ar trebui sa fiu mai capabila, mai inteleapta, macar mai atenta, la naiba!
A fost un an in care am mintit despre capacitatile mele. Sau nu, nu am mintit. S-a creat despre mine o imagine ce mi-a placut si chiar daca nu era adevarata, n-am facut nimic sa o schimb. Am incercat sa o mentin si o vreme mi-a iesit. Acum nu mai pot sa mint. Now you’ll see my true nature. Incapacitated!
Nu prea-i o stare de spirit potrivita pentru un inceput de an…nu stiu exact de la ce a pornit starea asta depresiva.
Poate de la faptul ca ingropata in lista de “to do” am lasat sfarsitul anului sa treaca cu senzatia ca ceva se va schimba radical din 2008; ca voi avea a fresh new start at the office, things will get done in time, everything will be fun and easy..exact asa cum a inceput…si am realizat brusc in timp ce ar fi trebui sa ma relaxez ca ma gandesc la inceputul anului cu teama. Ca am lasat lucrurile neterminate si ca le voi gasi exact la fel. Cel mai urat e ca mi-e atat de teama incat am reactia mea normala in astfel de cazuri, vreau sa fug departe de toate, sa ma ascund, sa nu mai deranjez pe nimeni si nimeni sa nu-mi mai dea batai de cap. Aceeasi lasitate care ma caracterizeaza.
Incep 2008 cu convingerea ferma ca anul acesta voi dezamagi. Si mi-e teama…
Taskul cerea lucruri invatate in ultimele luni, dar pentru ca e the end of 2007 mai frumos e sa rememorez ce am invatat anul acesta. Complicat, am memoria slaba. Sunt multe, majoritatea frumoase, experientele negative le ascund mereu la fundul sacului si nu prea-mi dau silinta sa invat din ele….
Bullshit!
Din 2007 n-am invatat nimic. Am trecut ca gasca prin apa prin toate experientele anului. M-am schimbat prea putin pentru a nu mai repeta aceleasi greseli.
A fost un an de evolutie, am creat asteptari si incep 2008 cu o mare teama.
Exposing fears.
Lista de taskuri mi-e plina, ma apasa…nu stiu cui sa cer ajutor, si daca cer, mi se clarifica vag lucrurile dar nu-mi rezolva nimeni taskurile. Asfel ajung in acelasi punct. Ar trebui sa fiu mai capabila, mai inteleapta, macar mai atenta, la naiba!
A fost un an in care am mintit despre capacitatile mele. Sau nu, nu am mintit. S-a creat despre mine o imagine ce mi-a placut si chiar daca nu era adevarata, n-am facut nimic sa o schimb. Am incercat sa o mentin si o vreme mi-a iesit. Acum nu mai pot sa mint. Now you’ll see my true nature. Incapacitated!
Nu prea-i o stare de spirit potrivita pentru un inceput de an…nu stiu exact de la ce a pornit starea asta depresiva.
Poate de la faptul ca ingropata in lista de “to do” am lasat sfarsitul anului sa treaca cu senzatia ca ceva se va schimba radical din 2008; ca voi avea a fresh new start at the office, things will get done in time, everything will be fun and easy..exact asa cum a inceput…si am realizat brusc in timp ce ar fi trebui sa ma relaxez ca ma gandesc la inceputul anului cu teama. Ca am lasat lucrurile neterminate si ca le voi gasi exact la fel. Cel mai urat e ca mi-e atat de teama incat am reactia mea normala in astfel de cazuri, vreau sa fug departe de toate, sa ma ascund, sa nu mai deranjez pe nimeni si nimeni sa nu-mi mai dea batai de cap. Aceeasi lasitate care ma caracterizeaza.
Incep 2008 cu convingerea ferma ca anul acesta voi dezamagi. Si mi-e teama…
you are what you eat...
...presimt ca o sa ma transform intr-o salata boeuf. o s-o las mai moale cu carnatii pentru ca nu-mi sta bine in colanti!
cheese quesadillas
Little Texas rulez but je rulez even more. am reusit in seara asta sa fauresc zee best quesadillas ever. 2 simple si 2 cu ananas, because i'm creative.
life is funny
seara, tenisi, sticla de vodka tinuta strans sub geaca on my way to magazinul cu sprite. ipod. one night in paris. all i ever wanted...all i ever needed...is here..in my arms :))
back to basics. drawing
schite pentru chestii de pictat pe pereti si daca am noroc, la birou pe pereti :D. tools: jager & cola + pen, sketch book & scanner. spre ultima se cunoaste ca m-am ametit :)
daca-mi cumpara firma pensule si culori inseamna ca sunt cea mai tare and i finally found my dream job! zic asta fara sa ma gandesc la proceduri :D
daca-mi cumpara firma pensule si culori inseamna ca sunt cea mai tare and i finally found my dream job! zic asta fara sa ma gandesc la proceduri :D
a fi sau nu...
Etichete:
cu dedicatie
0
comentarii
PRAGMÁTIC, -Ă I. adj. 1. care urmăreşte aspectul practic, utilitatea; (peior.) care ia drept criteriu al adevărului valoarea practică.
eu nu sunt. cel putin asa imi place sa ma consider. nu stiu de ce privesc chestia asta ca pe un atribut negativ si refuz sa ma identific cu el, ca deh, fiecare are o imagine idilica despre sine...si eu la randu-mi cred despre mine ca nu sunt pragmatica.
cu siguranta am actionat de multe ori intr-un mod ce poate fi considerat pragmatic pentru altii, dar nu a fost calculat si programat. in sinea mea lucrurile s-au intamplat asa cum mi s-a parut natural sa se intample, fara sa implice etapa premergatoare de analiza. oricum, niciodata cand imi fac planuri si urmaresc utilitatea, nimic nu iese cum vreau eu. drept pentru care am renuntat demult sa mai fortez lucrurile si sa-mi creez asteptari.
e urat si trist cand deznodamantul nu e cel preconizat dar mult mai incitant e cand nu te astepti la nimic si primesti "extra". asta nu inseamna ca ma multumesc cu putinul pe care mi-l da viata pentru simplul fapt ca asta nu se intampla. i always get the "extra" part with a cherry on top!
my true belief este ca 'totul vine de la sine', vorba cantecului :) tot ce mi se intampla, bun sa rau, le iau ca atare, ca pe niste lucruri ce mi se intampla chiar daca vreau eu sau nu. drept pentru care nu vad sensul planificarilor strategie intru propasirea viitorului luminos al lui Mihachu` :)
acum sunt mai constienta ca oricand de valoarea pragmatismului, dar in continuare opun rezistenta.
daca eram pragmatica nu ajungeam homeless in anul 1 de facultate pentru ca mai apoi sa ma mut in buricul targului intr-un apartament de revista; faceam in asa fel incat sa nu ajung in situatia de a strange o moneda de 5 000 lei de pe jos cu bucurie pentru ca am bani de paine, pentru ca mai apoi sa vin cu masina la facultate si sa ma oftic ca n-am loc de parcare; nu ramaneam single, broke si fara planuri de viitor inapoi la mama acasa la sfarsitul facultatii, pentru ca mai apoi sa traiesc cea mai tare perioada din viata mea inapoi in orasul pe care-l iubesc, tot single but empowered; nu as fi renuntat de buna voie la un job frumos in schimbul statutului de gospodina esteta, creatoare de papusi, pentru ca mai apoi sa devin manager de departament (cu aleasa modestie!)...si above all, nu as fi auzit "nu mai plange, te iubesc, o sa ma intorc" si n-as fi trait 2 ani de ratacire oarba, pentru ca m-ai apoi sa-mi gasesc sufletul pereche, adevaratul...
poate daca eram pragmatica atunci cand ar fi "trebuit", nu le-as fi trait cu inima deschisa si putina naivitate pe ici pe colo, nu as mai fi fost eu, cea de acum, cu atatea povesti, experiente si senzatii traite.
nu vreau sa schimb asta. in schimb o sa trec pragmatismul in fisa postului, dar viata mea sa curga la fel de frumos si zbuciumat ca pana acum...
eu nu sunt. cel putin asa imi place sa ma consider. nu stiu de ce privesc chestia asta ca pe un atribut negativ si refuz sa ma identific cu el, ca deh, fiecare are o imagine idilica despre sine...si eu la randu-mi cred despre mine ca nu sunt pragmatica.
cu siguranta am actionat de multe ori intr-un mod ce poate fi considerat pragmatic pentru altii, dar nu a fost calculat si programat. in sinea mea lucrurile s-au intamplat asa cum mi s-a parut natural sa se intample, fara sa implice etapa premergatoare de analiza. oricum, niciodata cand imi fac planuri si urmaresc utilitatea, nimic nu iese cum vreau eu. drept pentru care am renuntat demult sa mai fortez lucrurile si sa-mi creez asteptari.
e urat si trist cand deznodamantul nu e cel preconizat dar mult mai incitant e cand nu te astepti la nimic si primesti "extra". asta nu inseamna ca ma multumesc cu putinul pe care mi-l da viata pentru simplul fapt ca asta nu se intampla. i always get the "extra" part with a cherry on top!
my true belief este ca 'totul vine de la sine', vorba cantecului :) tot ce mi se intampla, bun sa rau, le iau ca atare, ca pe niste lucruri ce mi se intampla chiar daca vreau eu sau nu. drept pentru care nu vad sensul planificarilor strategie intru propasirea viitorului luminos al lui Mihachu` :)
acum sunt mai constienta ca oricand de valoarea pragmatismului, dar in continuare opun rezistenta.
daca eram pragmatica nu ajungeam homeless in anul 1 de facultate pentru ca mai apoi sa ma mut in buricul targului intr-un apartament de revista; faceam in asa fel incat sa nu ajung in situatia de a strange o moneda de 5 000 lei de pe jos cu bucurie pentru ca am bani de paine, pentru ca mai apoi sa vin cu masina la facultate si sa ma oftic ca n-am loc de parcare; nu ramaneam single, broke si fara planuri de viitor inapoi la mama acasa la sfarsitul facultatii, pentru ca mai apoi sa traiesc cea mai tare perioada din viata mea inapoi in orasul pe care-l iubesc, tot single but empowered; nu as fi renuntat de buna voie la un job frumos in schimbul statutului de gospodina esteta, creatoare de papusi, pentru ca mai apoi sa devin manager de departament (cu aleasa modestie!)...si above all, nu as fi auzit "nu mai plange, te iubesc, o sa ma intorc" si n-as fi trait 2 ani de ratacire oarba, pentru ca m-ai apoi sa-mi gasesc sufletul pereche, adevaratul...
poate daca eram pragmatica atunci cand ar fi "trebuit", nu le-as fi trait cu inima deschisa si putina naivitate pe ici pe colo, nu as mai fi fost eu, cea de acum, cu atatea povesti, experiente si senzatii traite.
nu vreau sa schimb asta. in schimb o sa trec pragmatismul in fisa postului, dar viata mea sa curga la fel de frumos si zbuciumat ca pana acum...
Abonaţi-vă la:
Postări (Atom)
