i am not weird. i am limited edition.

atunci cand esti constient ca gandesti, constiinta respectiva nu face parte din gandire


De la eroarea lui Descartes la revelatia lui Sartre
Descartes, filozoful din secolul a saptesprezecelela considerat fondatorul filozofiei moderne a exprimat aceasta eroare primordiala sub forma maximei sale celebre (pe care el a vazut'o ca fiind expresia adevarului primordial): "Gandesc, deci exist." Acesta era raspunsul pe care il gasise el la intrebarea "pot cunoaste ceva cu certitudine absoluta?" A realizat ca dincolo de orice dubiu era faptul ca procesul de gandire nu se oprea niciodata, de aceea a echivalat gandirea cu Fiintarea (n.a. starea de Prezenta, Constiinta treaza), altfel spus identitatea - eu sunt - cu gandirea. In loc de adevarul ultim, el a gasit radacina egoului, dar nu stia acest lucru.
Au trecut aproape trei sute de ani pana ce un alt filozof celebru a vazut in respectiva afirmatie ceva ce Descartes, ca si toti ceilalti, trecuse cu vederea. Numele sau era Jean-Paul Sartre. Privind in profunzime afirmatia "gandesc, deci exist" a lui Descartes a avut o revelatie pe care a formulat-o astfel: "Constiinta care spune "eu sunt" nu este constiinta care gandeste". Ce vroia sa spuna? Atunci cand esti constient ca gandesti, constiinta resprectiva nu face parte din gandire. Este o dimensiune diferita a constiintei. Si aceasta este constiinta care spune "eu sunt". Daca in voi n-ar exista nimic altceva decat sirul gandurilor, n-ati mai fi constienti ca ganditi. Ati fi asemenea unui om care viseaza si nu stie ca viseaza. Ati fi atat de identificati cu fiecare gand pe cat este visatorul cu fiecare imagine din visul sau. Multi oameni traiesc tocmai asa, ca niste somnambuli, victime ale unor mentalitati disfunctionale vechi care recreeaza continuu aceeasi realitate de cosmar. Atunci cand stii ca visezi inseamna ca esti treaz in timpul visului. O alta dimensiune de constiinta si-a facut aparitia.
Implicatia revelatiei lui Sartre este profunda, dar chiar si el era inca prea identificat cu gandirea ca sa realizeze intreaga semnificatie a descoperirii sale: aparitia unei noi dimensiuni a constiintei.
[...]

Cei mai multi oameni inca se identifica in totalitate cu fluxul neincetat de ganduri din mintea lor, cu gandirea compulsiva, repetitiva si fara rost in cea mai mare parte a ei. Nu exista nici un "eu" in afara de procesele lor de gandire si in afara de emotiile care le insotesc. Aceasta inseamna sa fii inconstient din punct de vedere spiritual. Atunci cand li se spune ca in mintea lor e o voce care nu inceteaza niciodata sa vorbeasca, ei intreaba: "Ce voce?" sau neaga enervati, iar aceasta este desigur vocea respectiva, este ganditorul, este mintea neobservata. Aproape ca poate fi privita ca o entitate care i-a luat in stapanire.
Unii oameni nu uita niciodata acea prima oara cand au incetat sa se mai identifice cu gandurile lor si au experimentat astfel, pentru cateva clipe, schimbarea de identitate de la continutul mintii lor, la constiinta din spatele acesteia. Pentru altii se intampla intr-un mod atat de subtil incat abia daca observa sau sesizeaza doar prezenta unui val de bucurie sau pace interioara, fara sa'i cunoasca sursa.
(Eckhart Tolle - Un pamant nou)

am redat un mic fragment din carte, cu dedicatie pentru oameni speciali din viata mea, pe principiul "vine muntele la Mohamed" :) cred ca am sa fac asta mai des pentru ca sunt concepte noi pe care le-am acceptat, le-am digerat, le traiesc...dar nu sunt inca destul de stapana pe cuvintele mele incat sa le impartasesc pe de'a intregul in my own words. cu toate ca starea mea de Prezenta transmite o energie suficienta pentru a empatiza cu mine orice discurs as reusi eu sa incropesc si atentia este deci de partea mea....de la un anumit punct incolo devin usor incoerenta. faza e ca ma entuziasmes atat de tare incat imi vin toate de'a valma in cap si nu reusesc sa mai pastrez ordinea si disciplina. toate la randul lor, cu rabdare...asa e cert ca se va intampla. hai copii, treziti-va!

Niciun comentariu: